Un ţăran îşi scăpă toporul în râu; de necaz, se aşeză pe mal şi plânse amarnic.
Duhul apelor îl auzi, i se făcu milă de ţăran şi îi aduse din râu un topor de aur. îl întrebă:
– Al tău este toporul acesta? Ţăranul răspunse:
– Nu este al meu.
Duhul apelor aduse un alt topor, de data asta de argint.
Şi iarăşi răspunse ţăranul:
– Nici acesta nu este al meu.
Atunci duhul apelor aduse un topor obişnuit. Ţăranul se bucură:
– Acesta-i toporul meu!
Duhul apelor îi dărui toate cele trei topoare, ca răsplată pentru cinstea de care dăduse dovadă.
Acasă, ţăranul arătă prietenilor topoarele primite în dar şi le povesti toată întâmplarea.
Unul din ei se gândi să facă la fel: se duse pe malul râului, îşi aruncă într-adins toporul în apă, se aşeză pe mal şi începu să se căineze.
Duhul apelor veni cu toporul de aur şi îl întrebă:
– Al tău este toporul acesta? Ţăranul strigă bucuros:
– Al meu este, al meu!
Duhul apelor nu-i dădu nici toporul de aur şi nici toporul care-i aparţinea, drept pedeapsă că a minţit.