de Edmondo de Amicis
Nu ma îndoiesc ca Stardi nu se plange niciodata de pro-fesorul sau ca tine. Ai zis ca profesorul vostru era ieri cam suparacios. Chipul cu care ai spus aceasta, arata ca-ți este cam ciuda. Ia gandește-te de cate ori ești tu suparacios, și cu cine! Cu tatal tau, cu mama ta; suparare care, fața de ei, devine o crima. Și cu drept cuvant poate fi cateodata supa-racios, sarmanul vostru profesor, caci ia gandește-te de cați ani se obosește cu baieții. O fi avut, nu zic, mulți baieți buni și iubitori, dar cați vor fi fost nerecunoscatori, cați vor fi abu-zat de bunatatea lui și nu vor fi ținut seama de îngrijirile sale! Un adevar foarte trist este acela ca voi mai mult îl amarați, decat îl mulțumiți!
Gandește-te ca cel mai sfant om din lume, daca ar fi în lo-cul lui, tot s-ar necaji uneori. Și apoi, știi tu de cate ori profe-sorul, deși bolnav, își face lecția numai pentru ca nu e toc-mai așa de rau, ca sa se poata scuza. Și atunci, desigur ca este suparacios, pentru ca sufera, sau pentru ca voi nu-l înțelegeți și va folosiți de indispoziția lui, ca sa faceți nebunii.
Respecta și iubește pe profesorul tau, copile! Iubește-l pentru ca tatal tau îl iubește și-l respecta; Iubește-l pentru ca își consacra viața pentru binele atator copii, care-l vor uita; Iubește-l pentru ca îți lumineaza inima; Iubește-l pentru ca într-o zi, cand vei fi barbat, și nici eu, nici el nu vom mai fi pe lume, el se va înfațișa minții tale alaturi cu mine. Și atunci, fața lui obosita, pe care tu azi nu o iei în seama, ți-o vei amin-ti și te vei mahni, chiar dupa treizeci de ani. Te vei cai ca nu l-ai iubit; te vei rușina ca te-ai purtat rau cu dansul; iubește-ți profesorul, pentru ca el face parte din numeroasa familie a celor cincizeci de mii de învațatori elementari, raspandiți prin toata Italia, care sunt ca niște parinți intelectuali ai mili-oanelor de baieți ce cresc odata cu tine. Ei sunt muncitorii puțin rasplatiți, care pregatesc țarii noastre un popor mai bun decat cel de acum.
Eu nu ma mulțumesc cu iubirea ta, pe cat timp nu vei iubi și tu pe toți aceia care-ți voiesc binele, și printre aceștia, profesorul tau este cel dintai dupa parinții tai. Iubește-l, așa precum ai iubi pe un frate al meu, iubește-l: și cand te man-gaie, și cand te dojenește; cand este drept și chiar cand îți pare ca e nedrept; iubește-l cand e vesel și bland, iubește-l și mai mult, cand e mahnit.
Iubește-l întotdeauna. Pronunța cu smerenie numele de „profesor”, caci dupa numele de „tata”, acesta este cel mai nobil, cel mai dulce, pe care un om îl poate da unui alt om.
Tatal tau.