de Edmondo de Amicis
S-ar fi zis ca biata profesoara a voit sa-și sfarșeasca anul școlar; caci saracuța a murit numai cu trei zile înainte de a-și sfarși lecțiile.
Poimaine o sa auzim cea din urma povestire lunara. Titlul ei este „Naufragiul” și apoi… s-a sfarșit!
Sambata, 1 iulie, încep examenele. A mai trecut un an! De n-ar fi murit biata mea profesoara, s-ar fi sfarșit cu bine.
Cand ma gandesc la ce știam în octombrie trecut, îmi pare ca știu acum mult mai mult. Cu cate lucruri noi mi-am înzestrat eu mintea! Scriu mai bine și-mi exprim mai lamurit gandurile mele; aș putea chiar sa fac socoteli pentru mulți din cei mari care nu știu și sa-i ajut în afacerile lor; pricep mult mai lesne și pot sa înțeleg tot ce citesc. Sunt foarte mulțumit. Trebuie însa ca sa marturisesc ca mulți m-au îndemnat și m-au ajutat ca sa învaț, unii într-un chip, alții într-altul, acasa, la școala, pe strada, pretutindeni unde m-am dus și unde am vazut ceva. Azi, le mulțumesc tuturor. Mulțumesc mai întai bunului meu profesor, care a fost atat de îngaduitor și de bland cu mine, pentru care a fost o munca grea cel mai mic progres, de care eu ma bucur. Și ție îți mulțumesc Derossi, iubitul meu camarad, pentru explicațiile ce mi-ai dat cu atata bunavoința, facandu-ma sa înțeleg lucruri grele, care m-ar fi încurcat la examen. Îți mulțumesc și ție, Stardi, harnic și staruitor baiat, caci mi-ai aratat ca o voința statornica biruiește tot. Asemenea îi mulțumesc și bunului și generosului Garrone, care îmbuneaza pe toți acei care-l cunosc și-l înconjoara. Precossi, Coretti, care mi-ați dat totdeauna exemplul rabdarii în dureri și al veseliei la munca, va mulțumesc și voua. Va mulțumesc tuturor, dar mai mult decat oricui îți mulțumesc ție, bunul meu tata, care mi-ai fost cel dintai profesor, cel dintai prieten; ție, care mi-ai dat atat de multe și bune povețe și m-ai învațat atatea lucruri! Pe cand lucrai pentru mine, ascunzandu-mi necazurile tale, te sileai în același timp, sa-mi înlesnești studiul și sa-mi înfrumusețezi viața. Îți mulțumesc din suflet și ție, buna mama, îngerul meu pazitor și binecuvantat, care ai împarțit cu mine toate bucuriile și toate suferințele, care ai învațat, te-ai obosit și ai plans cu mine, mangaindu-mi fruntea cu o mana și aratandu-mi cerul cu cealalta.
Îngenunchez înaintea voastra, cum faceam cand eram copil, și va mulțumesc cu toata caldura, cu toata recunoștința ce ați inspirat sufletului meu în acești doisprezece ani de jertfa și de iubire.
