de Edmondo de Amicis
Aseara ma uitam la tine de pe fereastra, cand te întorceai de la profesorul tau. Te-ai lovit de o femeie. Baga de seama cum mergi pe strada. Și acolo sunt datorii de îndeplinit. Da-ca-ți masori pașii și mișcarile într-o casa particulara, de ce n-ai face tot așa și pe strada, care e casa tuturor? Adu-ți amin-te, Enrico! De cate ori întalnești: vreun moșneag, vreun sa-rac, vreo femeie cu un copil în brațe, vreun olog cu carjele la subțioara, pe un om încovoiat sub o povara, o familie în doliu, fa-le loc cu respect. Trebuie sa respectam: batranețea, saracia, dragostea materna, boala, infirmitatea, oboseala și moartea. De cate ori vezi pe cineva în primejdie de a fi calcat de o trasura, da-l la o parte daca e un copil, înștiințeaza-l da-ca e un om mare.
Cand vezi pe un copil singur și plangand, întreaba-l înda-ta ce are? Ridica toiagul batranului, daca-i cade. De vezi doi copii batandu-se, desparte-i; iar de sunt oameni mari, depar-teaza-te, ca sa nu fii fața la priveliștea unei furii dobitocești, care înasprește și supara inima. Cand trece un om în lanțuri între doi jandarmi, nu adauga curiozitatea ta crudei curio-zitați a poporului, caci s-ar putea ca acel nenorocit sa fie ne-vinovat. Cand trece un pat de ambulanța, care duce pe un bolnav, sau poate chiar pe un om ce moare, cand întalnești un convoi funebru: nu mai rade și nu mai vorbi cu tovarașul tau; gandește-te ca odata cu ei trece restriștea și milostenia omeneasca. Prefa-te ca nu vezi sluțenia dezgustatoare a alto-ra; stinge totdeauna chibritul aprins ce-l gasești în drumul tau, caci ar putea sa primejduiasca viața cuiva. Raspunde totdeauna cu voie buna trecatorului care-ți cere sa-i arați calea. Sa nu razi niciodata în fața nimanui, sa nu alergi și sa nu strigi fara trebuința: respecta strada.
Creșterea unui popor se judeca mai înainte de toate din purtarea sa pe strada. Unde vei gasi mojicie pe strazi, o vei gasi și în case. Observa cu bagare de seama strazile orașului în care traiești. Daca maine ai fi azvarlit de soarta departe de orașul tau, ai fi foarte mulțumit, daca l-ai avea bine înfațișat în minte, ca sa-l poți strabate cu gandul.
Iubitul tau oraș, mica ta patrie, leaganul copilariei tale, acela care a fost atația ani singura ta lume, unde ai avut cele dintai impresii, unde ți-ai deschis mintea la cele dintai cu-getari, unde ai gasit cei dintai prieteni: iubește-l, caci el te-a învațat, te-a desfatat, te-a ocrotit. Iubește-l și, cand vei auzi ca-l vorbește cineva de rau, apara-l.
Tatal tau.