Într-o pădure fermecată, trăiau două creaturi diferite: o veverița tare curajoasă și o lebăda tare înțeleaptă. Veverița era mereu în mișcare, sărea din copac în copac și explora fiecare colț al pădurii. Lebăda, pe de altă parte, își petrecea timpul liniștită pe lac, meditând și observând tot ce se întâmpla în jur.
Într-o zi, veverița curajoasă a venit la malul lacului unde se afla lebăda Înțeleaptă. “Bună, lebădă! Ce faci aici? De ce nu vii să explorezi pădurea cu mine?”
Lebăda a zâmbit și a spus: “Dragă veveriță, fiecare dintre noi are un scop diferit în viață. Tu ești curajoasă și aventuroasă, iar eu sunt aici pentru a învăța și a reflecta. Dar hai să-ți spun o poveste.”
Lebăda a început să povestească povestea broaștei și a veveriței
Odată, într-o pădure îndepărtată, trăia o broască pe nume Veronica. Ea era mică și nu avea picioare puternice pentru a sări dintr-un copac în altul. În schimb, ea își petrecea timpul pe malul unui mic lac, contemplând apa și ascultând cântecul păsărilor.
Veverița Mariana era vecina Veronicăi. Ea era mereu în mișcare, sărea de pe o creangă pe alta și căuta nuci și ghinde. Mariana se amuza de faptul că Veronica stătea mereu liniștită la malul lacului.
Intr-o zi, a început să plouă iar Mariana a fugit foarte repede să se adăpostească sub un copac, dar Veronica a rămas la malul lacului. Mariana a strigat: “Veronica, vino să te adăpostești! Nu vezi că plouă?”
Veronica a zâmbit și a răspuns: “Dragă Mariana, fiecare dintre noi are un mod diferit de a se bucura de viață. Tu sări dintr-un copac în altul, iar eu mă bucur de picăturile de ploaie și de liniștea lacului. Amândouă suntem importante în felul nostru.”
Mariana a înțeles în cele din urmă că fiecare creatură are un scop și o frumusețe proprie. De atunci, ea a încetat să se mai amuze de Veronica și a început să o admire pentru calmul și înțelepciunea ei.
Morala: Fiecare dintre noi are un mod diferit de a trăi și de a se bucura de viață. Respectă diversitatea și învață să apreciezi frumusețea din jurul tău.