Călătoria lui Ștefan și Comoara din Inima Pădurii

Într-un sat mic, ascuns în mijlocul unei păduri dese, trăia un băiețel pe nume Ștefan. El era curios și aventuros, mereu în căutarea unor noi descoperiri. Într-o zi, bunicul său, i-a povestit despre o comoară ascunsă în inima pădurii.

“Spune-mi, bunicule, cum arată această comoară?” l-a întrebat Ștefan, ochii săi albaștri strălucind de nerăbdare.

Bunicul a zâmbit și i-a spus: “Comoara nu este făcută din aur sau pietre prețioase, dragul meu. Este ceva mult mai valoros. Este o comoară din inimă.”

Ștefan a fost intrigat. “Dar cum o găsim, bunicule?”

Bunicul i-a răspuns că trebuie să pornească într-o călătorie în adâncul pădurii. “Trebuie să fii curajos și să asculți cu atenție. Comoara se află în sufletele oamenilor și în gesturile lor de bunătate.”

Ștefan a plecat în călătorie, având în rucsac o hartă veche și o lanternă. Pădurea era întunecată și misterioasă, iar copacii își șopteau secretele în vânt. Ștefan a întâlnit o veveriță care îi spunea să fie grijuliu și să nu calce pe flori. A ascultat și a trecut cu grijă pe lângă ele.

Pe drum, a mai întâlnit uo căprioară rănită. Ștefan a îngenuncheat lângă ea și i-a legat rana cu o eșarfă. Căprioara l-a privit cu recunoștință și i-a spus: “Mulțumesc, Ștefan. Ai un suflet bun.”

A continuat să călătorească, ajungând la un râu. Acolo, o broască țestoasă încerca să traverseze. Andrei a ajutat-o să treacă și i-a spus: “Să ai un drum bun micuță broscuță.”

La marginea pădurii, a găsit o casă mică, ascunsă printre copaci. Era casa unei bătrâne. Ea i-a oferit o cană de ceai și i-a spus: “Ștefan, adevărata comoară este în gesturile noastre de iubire și în bunătatea pe care o arătăm celor din jur.”

Ștefan a înțeles, comoara este în sufletele oamenilor, în gesturile mici de ajutor și în iubirea pe care o dăruiesc. El a plecat înapoi spre sat, cu inima plină de bucurie. Bunicul l-a întâmpinat cu brațele deschise. “Ai găsit comoara, Ștefan?”

Ștefan a zâmbit. “Da, bunicule. Comoara este în inimile noastre și în gesturile noastre de bunătate.”

De atunci, băiețelul cel curajos a devenit o persoană mai buna. El a învățat că adevărata comoară nu este niciodată ascunsă într-un tezaur, ci în sufletele oamenilor și în iubirea pe care o împărtășesc.