de Edmondo de Amicis
Garrone își atrage iubirea tuturor, iar Derossi, admirația. A capatat iarași cea dintai medalie; va fi, neaparat, și anul acesta, tot el, cel dintai din clasa.
Nu poate nimeni sa lupte cu el. Toți îi recunosc destoini-cia în toate materiile. E cel dintai: la compoziții, la aritme-tica, la gramatica, la desen și are o ținere de minte uimi-toare. Pricepe toate fara nici o truda; ai crede ca învațatura pentru dansul e o jucarie! Profesorul i-a zis ieri:
— Dumnezeu te-a înzestrat cu multe daruri: vezi, nu le risipi.
Pe langa toate acestea e înalt și frumos, are un par auriu si numai carlionți. Este foarte sprinten, sare peste banci, proptindu-se numai într-o mana, și are multa îndemanare pentru manuirea armelor. Derossi e de doisprezece ani, și e fiul unui negustor. Se poarta totdeauna curat și bine îmbra-cat, hainele-i sunt de postav tivit cu nasturi de metal poleit. E vesel la fire, vioi și dragalaș, totdeauna cuviincios cu toți. E foarte bun cu baieții, îi ajuta la examene și nimeni n-a cu-tezat pana acum, sa-l necajeasca sau sa-i zica o vorba proas-ta. Nobis, Franti și Votini îl pismuiesc grozav, dar el nu-i baga în seama, poate chiar ca nu înțelege. Cand trece printre banci, ca sa stranga caietele de concursuri, toți îi zambesc și-l apuca de mana. E foarte darnic, daruiește baieților ziare ilustrate, cadre, penițe, tot ce primește de pe la rude. A facut pentru baiatul calabrez o harta geografica a Calabriei. Gro-zav îi place sa dea și daruiește totul fara partinire, ca un om cu dare de mana, cu zambetul pe buze.
E peste fire sa n-ai necaz pe dansul, cand vezi ce slab ești fața cu el la orice materie. Chiar eu îl pizmuiesc, ma cuprin-de uneori un fel de ciuda contra lui, cand îmi învaț vreo lecție grea și ma gandesc ca el o învața fara nici o greutate. Cand ma întorc însa la școala și-l vad așa de frumos, vesel și zambind tuturor; cand îl aud ca raspunde cu atata siguranța la întrebarile profesorului; atunci orice necaz sau pizma îmi piere din suflet și mi-e rușine cand ma gandesc ca am fost în stare, sa încerc un simțamant așa de înjositor. Aș vrea sa stau tot langa el și sa urmez cu dansul toate clasele.
Prezența lui, glasul lui, ma îndeamna la învațatura și ma înveselește.
Profesorul i-a dat azi dimineața sa copieze povestirea lu-nara intitulata: „Micul cercetaș lombard”, pe care o sa ne-o citeasca maine. Vedeam de pe chipul lui ca ceea ce scria îl mișca foarte mult. Era aprins la fața, avea ochii plini de lacrimi și buzele-i tremurau. Cu ce placere i-aș fi spus drept în fața și din toata inima:
— Derossi, tu ești cu mult mai presus decat mine. ai o minte de om mare, eu sunt un biet copilaș, fața de tine. Te stimez și te admir!
