de Edmondo de Amicis
Ieri, catre seara, pe cand profesorul ne spunea cum îi mai este bietului Robetti, care va fi silit sa umble în carje. intra și directorul ținand de mana un școlar înscris chiar acum. Baiatul era foarte oacheș la chip, cu parul negru, cu ochii mari și vii, cu sprancenele dese și îmbinate. Purta haine închise și era încins cu o curea neagra. Directorul îi spuse ceva profesorului la ureche și pleca, lasand pe baiat langa dansul. Baiatul se uita la noi cu ochii sai cei mari și pa-rea cam sfios. Profesorul îl lua de mana și ne zise:
— Bucurați-va ca intra în școala un mic italian, nascut la Reggio di Calabria, oraș ce se afla la cinci sute de mile departe de aici.
Trebuie sa primiți cu drag pe un frate al vostru, care vine așa de departe. El e nascut pe un pamant glorios, care a dat Italiei oameni vestiți și îi da necontenit muncitori vrednici și soldați viteji; într-unul din cele mai frumoase ținuturi ale patriei noastre, unde se afla paduri întinse și munți înalți, locuiți de un popor deștept și inimos. Iubiți-l, așa ca sa nu simta ca e departe de locul sau de naștere. Dovedi-ți ca un baiat italian în orice școala italiana ar pune piciorul, gasește acolo numai frați!
Dupa aceste cuvinte, ne arata pe harta Italiei locul unde se afla Reggio di Calabria, apoi striga pe Derossi, acela care ia totdeauna premiul I. Derossi se ridica.
— Vino încoace! îi zice profesorul. Derossi ieși din banca și se duse la catedra, în fața calabrezului. Tu, care ești cel dintai în clasa, îi spuse profesorul, da în numele clasei în-tregi, noului camarad sarutarea de bunavenire, îmbrațișarea copiilor din Piemont, copilului din Calabria. Derossi saruta pe calabrez, zicandu-i cu glasul sau cel limpede:
— Bine-ai venit! Calabrezul saruta și el din toata inima pe Derossi. Toți baieții batura din palme. Tacere! striga profe-sorul, nu se aplauda în școala! Totuși se vedea ca e mulțu-mit. Calabrezul era și el voios. Profesorul îi arata un loc și-l duse la banca. Apoi adauga: Țineți bine minte, ceea ce va spun. Pentru ca un baiat calabrez sa fie la Turin ca la el aca-sa și un baiat turinez, așișderea în Calabria, țara noastra s-a luptat cincizeci de ani și treizeci de mii de italieni au pierit în aceste lupte! Iubiți-va unii pe alții și va respectați! Acela care ar necaji pe acest camarad pentru ca nu s-a nascut în provin-cia noastra, n-ar fi vrednic sa ridice ochii de la pamant, cand trece un steag tricolor.
Îndata ce calabrezul se așeza la locul sau, vecinii îi daruira penița, cadre și un alt școlar din banca din urma îi trimise un timbru poștal din Suedia.
