de Edmondo de Amicis
Întai aprilie! Mai avem numai trei luni. Astazi a fost cea mai frumoasa dimineața din tot anul. Eram vesel la școala, deoarece Coretti ma poftise sa mergem poimaine, sa vedem sosirea regelui, împreuna cu tatal sau, care îl cunoaște; și pe langa aceasta, mama îmi fagaduise sa ma duca în aceeași zi sa vizitez orfelinatul din strada Valdocco. Mai eram mulțu-mit și pentru ca aflasem ca Zidarașului îi este mai bine. Aseara, profesorul nostru spusese tatei în treacat:
— E mai bine!
Apoi era o dimineața așa de frumoasa, de-ți creștea inima… De pe fereastra clasei noastre, vedeam cerul albastru, pomii din gradina plini de muguri, și toate ferestrele caselor deschise și împodobite cu glastre de flori.
Profesorul nu radea, pentru ca nu rade niciodata; dar vedeai ca era vesel, mai ca-i pierise dunga de pe frunte. Explica o problema la tabla, glumind.
Se vedea ca respira cu placere aerul curat ce venea din gradina pe fereastra deschisa; un aer atat de parfumat, de te facea sa cugeti la plimbarile de la țara.
Pe cand explica, auzeam în strada vecina un fierar care batea în nicovala, iar în casa din fața canta o femeie, ca sa-și adoarma copilul. În departare, în cazarma de la Cerania, cantau trambițele. Toți pareau mulțumiți, pana și Stardi. Du-pa catva timp, fierarul începu sa izbeasca mai cu putere și femeia sa cante mai tare.
Profesorul se opri și asculta; pe urma zise, uitandu-se pe fereastra: Cerul zambește, o mama canta, un om harnic muncește, baieții învața… Ce frumoase lucruri!
Cand am ieșit din clasa, bagaram de seama ca și ceilalți școlari erau veseli. Toți umblau la rand, batand tare din pi-cioare și cantand ca în ajunul unei vacanțe de patru zile. Profesoarele glumeau; cea cu pana albastra alerga dupa copii ca o școlarița. Parinții copiilor vorbeau între ei razand, și mama lui Crossi, precupeața, avea în coșulețe o mulțime de micșunele; umplusera toata sala cu placutul lor miros!
Niciodata nu mi-a parut așa de bine ca azi, cand am vazut pe mama, ca m-aștepta în strada. I-am și spus, întampinand-o:
— Mama, sunt foarte vesel, ce m-o fi înveselind așa de mult astazi?
Mama îmi raspunse surazand:
— Vremea frumoasa și cugetul curat!
