Întâmplarea aceasta s-a petrecut demult, demult de tot.
Era odată un călugăr cerșetor care umbla din sat în sat. Tot umblând el așa, intră într-o ceainărie. Ceru dango (1) și o ceașcă de ceai. Mâncă, bău, apoi glăsui către stăpâna ceainăriei:
— Jupâneasă, n-ai vrea ca în loc de plată să-ți desenez un tablou?
„Ce fel de tablou poate să-mi deseneze un amărât ca ăsta?” se gândi femeia.
Dar călugărul își scoase din picior o sanda de paie, o înmuie în tuș, apoi spuse:
— Vezi, e mult mai interesant să pictezi așa decât cu pensula.
Apoi desenă pe jusuma (2) un Corb mare.
Călugărul cerșetor plecă mai departe. Pe coasta unui deal se afla altă ceainărie. Pribeagul se odihni acolo, bău ceai, apoi spuse:
— Jupâneasă, n-ai vrea să-ți desenez ceva?
Scoase după aceea sandaua din celălalt picior, o înmuie în tuș și desenă pe jusuma un rac de-mare. Racul parcă era viu, nu alta: mișca întruna din coadă și din clești. O mulțime de lume venea în ceainărie să vadă racul de mare. Banii curgeau gârlă în punga femeii.
Timpul trecu. Întorcându-se din pribegia lui, călugărul cerșetor poposi în ceainăria unde desenase racul de mare. Stăpâna prăvăliei începu să-i mulțumească:
— Îți sunt recunoscătoare, mi-ai desenat un rac minunat! Numai că e tare negricios… N-ai vrea să mi-l faci roșu? Roșu aprins, dacă se poate.
— Nimic mai ușor, răspunse călugărul, și vopsi racul în culoarea roșie.
„Ia te uită ce bine! gândi mulțumită femeia. De-acum voi câștiga și mai mulți bani.”
Însă racul cel roșu era mort. Nu mai mișca nici din coadă, nici din clești și nimeni nu mai veni să-l vadă și să se minuneze.
Călugărul cerșetor se întoarse apoi în ceainăria unde desenase corbul. Stăpâna îl întâmpină:
— Mi-ai mâzgălit bunătate de jusuma cu corbul tău și mi-ai stricat-o de tot. Șterge numaidecât tabloul!
— Asta e cât se poate de simplu, zâmbi călugărul. Nu-ți place corbul? Îl voi alunga în dată.
Scoase din sân un evantai, îl deschise și-l flutură de câteva ori prin aer. Deodată se auzi „Crau, crau, crau!”. Corbul învie, își întinse aripile și zbură.
Jupâneasa amuți de mirare, iar călugărul cerșetor plecă liniștit mai departe.
1 Un fel de găluști care se servesc de obicei între mese.
2 Jusuma – grindă de lemn.