Doi tigri uriași se luptau într-o zi pe culmea unui munte, umplând împrejurimile cu răcnetele lor fioroase.
Un luptător voinic și neînfricat, aflat prin apropiere, scoase sabia din teacă și se repezi cu gând să ajungă la ei și să-i răpună pe amândoi.
Un înțelept ieșit din întâmplare în calea voinicului îl întrebă pe acesta încotro se grăbește, cu cine vrea să se lupte.
— Nu vezi? răspunse voinicul. Vreau să folosesc prilejul să omor doi tigri dintr-o singură lovitură. Nu pot lăsa să-mi scape ocazia de a-mi face cunoscută în toată lumea vitejia fără seamăn.
— Bine, bine, răspunse înțeleptul, zâmbind cu înțelegere. Numai nu știu dacă ai băgat de seamă că tu ești unul singur, iar pe munte sunt doi tigri. Sau poate ai de gând să le servești drept o masă! Nici pe o măsea nu le-ai ajunge. Și, ia spune, cum le vei nimeri capetele în învălmășeala luptei? Dacă ai avea și mintea ageră pe cât ți-e brațul de tare, nu te-ai grăbi așa. Ai aștepta până ce tigrul mai slab va fi sfâșiat de cel mai puternic, care va rămâne și el rănit rău. Atunci vei răpune cu puțină trudă fiara rămasă, fără să-ți pui viața în joc. Cât despre mândrie, va fi la fel de mare, căci vei avea doi tigri morți, iar tu vei fi cu totul nevătămat.
Voinicul nostru îl invită pe omul cel înțelept la el acasă, îi mulțumi și-l dărui însutit.
repovestită de Li-Yu-Giu
Povești nemuritoare nr. 18(1975) și 28 (1988), Editura Ion Creangă, București.
