Rezumat – Barbă Albastră, de Charles Perrault.
A fost odată un bărbat foarte bogat, care locuia într-un castel uriaș și plin de comori. Era cunoscut în toată regiunea pentru averea lui, dar și pentru un lucru care îi speria pe toți: avea o barbă lungă și albastră, atât de neobișnuită, încât toți se uitau la el cu teamă. Din această cauză, lumea îi spunea Barbă Albastră.
Deși era bogat, Barbă Albastră nu reușea să își găsească o soție, pentru că fetele se fereau de el. Avea un trecut misterios: se zvonea că mai fusese însurat de câteva ori, dar soțiile lui dispăruseră fără urmă. Odată, Barbă Albastră a hotărât să-și încerce norocul cu fiicele unei doamne din vecinătate, care avea două fete frumoase. Le-a invitat pe ele și pe mama lor la un bal, alături de câțiva prieteni, într-o atmosferă luxoasă, cu mâncăruri bune, muzică și distracție. Fetele au fost încântate, iar cea mai mică dintre ele a început să-l vadă pe Barbă Albastră cu alți ochi. În scurt timp, ea a acceptat să se mărite cu el.
După nuntă, Barbă Albastră și-a luat soția în castelul lui și i-a arătat fiecare cameră. I-a oferit cheile de la toate încăperile și i-a spus că are voie să intre oriunde dorește, cu o singură excepție: o cămăruță mică, aflată la capătul unui coridor întunecat. I-a spus clar că “acolo nu trebuie să intre niciodată” și i-a dat o cheiță specială, rugând-o să nu o folosească. Apoi, i-a spus că trebuie să plece pentru câteva zile și a plecat.
Rămasă singură, soția lui Barbă Albastră a început să cutreiere castelul, curioasă să vadă tot ce ascundeau camerele pline de comori. Dar curiozitatea ei a crescut și mai mult în legătură cu acea cameră interzisă. Până la urmă, nu a mai rezistat și a folosit cheița. A intrat în cămăruța misterioasă și ceea ce a văzut a înspăimântat-o: înăuntru se aflau trupurile moarte ale fostelor soții ale lui Barbă Albastră, pe care le omorâse cu cruzime. Erau așezate pe jos, într-o baltă de sânge închegat.
Îngrozită, fata a scăpat cheița pe jos, iar cheia s-a pătat de sânge. A spălat-o de mai multe ori, dar sângele nu se mai lua, pentru că era o cheie fermecată. Barbă Albastră s-a întors mai repede decât spusese și a cerut toate cheile înapoi. Văzând pata de sânge de pe cheia interzisă, a înțeles că soția sa a încălcat porunca. Foarte furios, i-a spus că va păți la fel ca celelalte soții și a început să o amenințe cu moartea.
Tânăra a cerut puțin timp ca să se roage, iar în acel timp a trimis o servitoare să le cheme pe surorile ei, care promiseră că vor veni în vizită. Sora ei a urcat în turnul castelului și se uita dacă nu se văd călărețele venind. Timpul trecea repede, iar Barbă Albastră era din ce în ce mai nerăbdător să o pedepsească.
În ultimul moment, surorile au ajuns însoțite de doi frați ai fetei, înarmați. Când au intrat în castel, l-au găsit pe Barbă Albastră pe punctul de a o omorî pe soția sa. Cei doi frați l-au atacat și l-au ucis, salvând-o.
După moartea lui Barbă Albastră, fata a moștenit tot ce avea el: castelul, averile, bijuteriile. A oferit zestre generoasă surorii ei pentru a se mărita, a dat bani slujitorilor și celor nevoiași, iar apoi s-a recăsătorit cu un bărbat bun, pe care îl iubea cu adevărat și cu care a trăit fericită.