Trăiau odată două prietene de nedespărțit: o tigroaică și o leoaică. Când cele două mame aduseră pe lume niște puișori de toată frumusețea, se gândiră cum să-și împartă între ele grijile gospodăriei: leoaica avea grijă atât de puii ei, cât și de cei ai prietenei sale, iar tigroaica pleca pe munte, ca să facă rost de hrană pentru cele două familii.
Într-o bună zi, tigroaica, aflată ca de obicei pe munte, în căutarea hranei, se întâlni cu cumătră vulpe, care-i vorbi astfel:
— Vai, dragă prietenă, leoaica, pe care tu o crezi cea mai bună prietenă a ta, este de fapt cea mai rea ființă din lume; nu le dă să mănânce lapte decât puilor ei, pe când puișorii tăi țipă fără încetare de foame. Și asta n-ar fi nimica! Leoaica vrea să te mănânce chiar pe tine… Să fii atentă la ea și, când o vei vedea că-și zbârlește blana, înseamnă că vrea să te mănânce.
Din acest moment, tigroaica începu să o privească cu neîncredere pe prietena ei leoaica și își făcea adesea drum ре-acasă, doar, doar o vedea cum prietena se poartă urât cu puii ei; însă totdeauna o găsea pe leoaică îngrijindu-i pe micuții tigrișori ca pe propriii ei pui.
Cumătra vulpe nu se mulțumi însă doar cu atâta, ci alergă la casa celor două prietene, unde o găsi pe leoaică și-i spuse:
— Vai, prietenă leoaică, tigroaica vine acasă de nu știu câte ori pe zi; să știi că are de gând să te mănânce! De fapt, cu toții am auzit-o plângându-se mereu că, în timp ce ea trudește din greu, alergând toată ziulica după hrană, pe munte, tu lenevești acasă. Să știi că atunci când o vei vedea rostogolindu-se de trei ori pe jos și agitându-și coada, înseamnă că vrea să te mănânce!
Leoaicei nu-i prea veni să creadă spusele vulpii, dar rămase cu o teamă în suflet, iar seara, când prietena ei se întoarse acasă și o văzu rostogolindu-se de trei ori pe jos și agitându-și coada, adormi mai mult moartă de spaimă.
A doua zi de dimineață, de cum se sculă, leoaica începu să-și zbârlească blana, luând o înfățișare care ar fi băgat pe oricine în sperieți. Văzând așa ceva, tigroaica începu să tremure de frică, crezând că prietena ei vrea să o mănânce. Leoaica însă o întrebă:
— De ce tremuri în halul acesta? Те-ai îmbolnăvit cumva?
Atunci, tigroaica îi povesti din fir-a-păr leoaicei tot ceea ce îi spusese vulpea, iar leoaica, înspăimântată de o asemenea întâmplare, îi povesti și ea tigroaicei, bob cu bob, ceea ce-i spusese ei vulpea. Tare se mai mâniară amândouă de mârșăvia vulpii!
În acest timp, vulpea se ascunsese în apropierea locuinței celor două prietene și, văzând că leoaica și tigroaica, pe măsură ce vorbesc, sunt tot mai înfuriate, crezu că-i reușise planul de a le învrăjbi pe cele două și alergă spre ele, fără a-i trece prin cap, câtuși de puțin, care este de fapt adevărul.
Oricine își poate închipui cum a fost pedepsită pe drept cumătra vulpe, care și-a aflat sfârșitul în ghearele și colții celor două prietene care i-au venit de hac.
Poveste repovestită de Vaida-Hu Munhuan și Cristina I. Meiță
