S-a întâmplat odată că un melc, un fir de lână și un fir de iarbă au vorbit între ei și s-au înțeles să meargă împreună și să fure o vacă.
Cei trei furară vaca.
— Eu sunt cel care am înhățat vaca! zise firul de lână.
— Bine, dar eu sunt cel care am luat vaca și am târât-o după mine! îi întoarse vorba firul de iarbă.
— Ce mai tura-vura! Eu sunt cel care am gonit vaca de dinapoi, zise la rândul său melcul.
Tocmai când se ciondăneau astfel, fiecare fiind foarte plin de sine și mândru de ceea ce făcuse, ajunseră la un pod; iar acolo, vaca înghiți firul de iarbă dintr-o răsuflare, vântul veni și suflă firul de lână drept în mijlocul râului, iar cât îl privește pe melc, vaca odată calcă cu copita peste el, încât îl strivi pe loc.
Cei trei: firul de iarbă, firul de lână și melcul nu au ținut seama de puterile lor, crezându-se neasemuit de puternici și, drept urmare, au fost făcuți una cu pământul.
Poveste repovestită de Vaida-Hu Munhuan și Cristina I. Meiță
