Într-o primăvara, domnul Tuan avu asemenea ghinioane în negoț, merse din rău în mai rău, încât își risipi toată averea. Se văzu peste noapte sărac de n-avea ce pune-n oală.
Gândindu-se în fel și chip cum să facă, pe unde să scoată cămașa i se păru că întrezărește undeva o rază de speranță.
Căută un om de încredere și-l trimise la un prieten vechi, mic dregător, să împrumute niște orez.
Prietenul, care aflase între timp tot ce i se întâmplase domnului Tuan, răspunse trimisului:
— Îl ajut eu mare plăcere, desigur. Să nu-și iacă niciun fel de griji. Spune-i doar să aștepte puțin, până mai spre toamnă. După ce-mi strâng recolta, după ce-mi încasez arenda de la toți țăranii, am să-i trimit negreșit trei sute de arginti.
Întorcându-se de la dregător cu mâinile goale, trimisul povesti domnului Tuan spusele vechiului său prieten.
Din întâmplare, cei doi se întâlniră chiar a doua zi.
Cu mânie abia reținută, domnul Tuan îi povesti prietenului.
— Cum veneam adineaori pe drum, cineva mă striga din spate. Mă uitam înapoi și nu vedeam pe nimeni. Până la urmă, observai un crap, zbătându-se între viață și moarte, în șanțul săpat pe mijlocul drumului de roțile căruțelor.
— Ce-i cu tine aici? l-am întrebat.
— M-au adus apele tocmai din marea de est și am ajuns până aici. Dar apele s-au retras și uite că am rămas pe uscat. Fii bun și salvează-mă. Adu-mi un ulcior sau o găleată de apă și varsă peste mine. Poate o mai duc câteva zile, până vin niște ploi mai mari.
— Vai, se poate să te las așa, zise domnul Tuan crapului. Te ajut numaidecât. Ai puțină răbdare, până mă duc la stăpânul ținutului de est, să vorbesc să-mi dea voie să trec prin ținutul lui, până la marea de est. Dacă-mi dă voie, îți aduc neapărat apă și te salvez.
Ei bine, povesti domnul Tuan, mai departe, ce crezi? În loc să-mi mulțumească, crapul s-a supărat foc și mi-a strigat:
— Eu te-am rugat să-mi aduci puțină apă să-mi astâmperi setea. Dacă-i vorba să aștept atâta, poate oasele să mi le stropești, cu apa adusă tocmai din marea de est.
repovestită de Li Yu-Gi
Povești nemuritoare nr. 18, Editura Ion Creangă, București, 1975
