Vrăjitorul Din Oz în versuri, de Eva-Karina G.
Dorothy trăia pe-un câmp vast și pustiu,
Cu bunicii și cu Toto, câinele zglobiu.
Într-o zi, vântul un uragan a pornit,
Casa lor mică spre cer s-a suit.
Când a aterizat, totul era schimbat,
Un tărâm magic,colorat și fermecat.
Acolo, piticii cu mult fast au sărbătorit,
Că Vrăjitoarea cea rea sub casă a pierit.
Dar Dorothy voia doar să plece acasă,
Să scape rapid de lumea ciudată.
Vrăjitoarea cea bună i-a spus răspicat:
„Mergi la Oz, el îți va da un bun sfat.”
Pe drumul de aur, prin pădure-a pornit,
Cu o sperietoare de ciori pe drum s-a întâlnit.
El voia minte, să fie isteț,
Dorothy l-a luat, găsindu-i un pretext.
Apoi, un un om de tinichea, de rugină-ngreunat,
Cum inimă nu avea, lor li s-a alăturat.
Și un Leu fricos, dar plin de dorință,
La curaj visa, să-și găsească credință.
Împreună-au mers spre Oz, cu nădejde,
Prin încercări și capcane, cu multă atenție.
Vrăjitoarea cea rea le-a pus piedici multe,
Dar cu prietenia lor, au trecut peste toate.
În final, l-au întâlnit pe marele Oz,
Dar el era doar un magician fals și gras.
Le-a spus că mintea, curajul, și iubirea
Sunt deja în ei, doar credința lipsea.
Dorothy a aflat că acasă să ajungă,
Era de-ajuns ca pantofii să-și frângă.
„Nu-i loc mai frumos decât cel de-acasă,”
A spus și-a plecat spre Kansas, voioasă.
Astfel, povestea din Oz s-a-ncheiat,
Cu prieteni noi și un vis împlinit curat.
Un drum de aur în suflet ne arată,
Că magia-i în noi, și-n prietenia adevărată.
Nu l-am uitat – actualizat în Iulie 2025, pe Povesti Nemuritoare