Număr de cuvinte: 99 | Timp estimat de citire: 1 minut
Doi Tauri – e cam mult de-atunci –
Se războiau de mama focului
De dragul unei mândre Junci
Şi pentru stăpânirea locului.
Cum tot privind la harţa lor
O Broască suspina de zor,
O-ntreabă alta, oarecare:
– Dar ce-ai, surată? Ce te doare?
– Mă mai întrebi, în loc să tremuri?
Ne-aşteaptă, soro, grele vremuri.
Învinsul, izgonit din lunci,
În mlaştină s-o surghiuni
Şi noi, strivite, vom pieri
Din pricina acestei Junci!
Într-adevăr, cel biruit
În mlaştină s-a pripăşit
Şi sub copitele lui tari
Cu nepăsare le-a strivit.
Cei mici, de când se ştie, tot au de suferit,
Din pricina gâlcevii celor mari.