tradusă în românește de Li Iu-Giu
Povești nemuritoare nr. 15, Editura Ion Creangă, București, 1972
A fost odată o fată, Aupan, și un băiat, San-lu, care trăiau într-o regiune muntoasă, fiecare în căsuța lui din bambus. Aupan era zveltă și gingașă ca floarea de bambus, iar San-lu era foarte harnic, asemeni ciocănitoarei.
Într-o primăvară caldă, s-au îndrăgostit unul de altul, dar tatăl lui Aupan nu era deloc mulțumit de dragostea fetei. Când San-lu a hotărât să o ia de nevastă pe Aupan, și a trimis pețitori la tatăl fetei, acesta s-a împotrivit, nevrând ca fata lui să se mărite cu un flăcău sărac lipit pământului.
Atunci San-lu s-a dus și a rugat pe un bătrân, din tribul său, să-l înduplece pe tatăl lui Aupan. Bătrânul i-a grăit acestuia:
— Dă-i fata de nevastă lui San-lu, că e băiat bun.
Dar tatăl s-a împotrivit, spunând:
— Cine vrea să-și dea fata unui orfan?
Băiatul, văzând că totul e în zadar, și nu mai are nici o speranță, într-o zi, pe ascuns, s-a spânzurat.
Când a auzit Aupan că San-lu a murit, a fugit la cabana acestuia și s-a omorât și ea. Tatăl fetei, când a aflat vestea, a socotit acest lucru smintit și a hotărât să-i îngroape pe unul pe muntele de răsărit, pe celălalt pe muntele din apus. N-a trecut mult, și din amândouă mormintele a crescut câte un buchet de bambus.
Bambusul de la soare-răsare creștea spre cel dinspre soare-apune, și invers, și, cu timpul, încetul cu încetul, s-au întâlnit. Când a văzut tatăl fetei acest lucru, a luat un topor și a tăiat bambusul de pe mormântul lui Aupan; a alergat, și a tăiat și bambusul de pe mormântul lui San-lu. Apoi, a dat foc și a ars bambusul.
Din flăcări au zburat două scântei mici spre cer, și s-au aprins două stele lucitoare. De atunci, oamenii numesc pe una din stele Aupan și alta San-lu, iar tinerii care se iubesc se plimbă și cântă privind cele două stele.