Într-o bătălie, soldații unui detașament atacau cu multă vitejie pe dușman.
Dar între acești ostași curajoși și viteji erau și doi fricoși. Unul își pierdu boneta și centironul, celălalt își rătăci sabia și pușca. Alergau amândoi înapoi, cât îi țineau picioarele. Primul alergase deja vreo sută de pași, iar al doilea cam jumătate pe-atâta, adică cincizeci de pași, când se opriră.
Cel care alergase doar cincizeci de pași strigă către celălalt:
— Rușine să-ți fie, lașule! Fugi din fața dușmanului!
Se și găsise cine să-i facă celuilalt asemenea mustrare. Tocmai el, care fugise la fel de rușinos. Doar că rămăsese cu cincizeci de pași mai în urmă.
Parcă fuga nu-i tot fugă.
repovestită de Li Yu-Gi
Povești nemuritoare nr. 18, Editura Ion Creangă, București, 1975
