Civilizația din China antică a fost o civilizație a agriculturii. În basmele populare chinezești se pot găsit numeroase povești despre agricultura. În ediția de azi vă voi spune povestea despre regele cerealelor și cele cinci cereale.
După apariția sa, ființa umană și-a câștigat existența prin vânat, pescuit și culesul de fructe sălbatice, alergând zi de zi după mâncare și câteodată rămânând înfometată.
Era odată o fată tânără cu numele de Jiang Yuang care locuia în Youhe. Intr-o zi Jiang Yuang se juca afară în aer liber. Pe drumul de întoarcere acasă, a văzut deodată o urmă de picior uriașă într-o mlaștină. Mirată, fata a pus un picior de al său pe urma de picior al uriașului. Numai după ce și-a pus piciorul pe locul degetului mare, că a și simțit o zguduitură în pântecul său. Nu mult după aceea, fata a rămas însărcinată.
După 10 luni de sarcină, a născut un băiat. Pentru că pruncul nu avea tată, vecinii au spus că băiatul le va aduce nenorocire și au smuls atunci pruncul din brațele mamei sale și l-au aruncat pe câmp, crezând că astfel, băiatul va muri de foame. Dar animalele care au trecut pe acolo, au avut grijă de băiat. Femelele l-au alăptat. Văzând că băiatul n-a murit de foame și a fost salvat de animale, vecinii l-au luat și l-au dus în pădure. Din fericire că a fost salvat de tăietori de lemn. În cele din urmă, vecinii furioși l-au abandonat pe gheață. Dar imediat după ce au plecat, a venit un stol de păsări, care l-au protejat și l-au încălzit cu aripile lor. În cele din urmă, vecinii și-au dat seama că acest băiat nu este un om obișnuit. Astfel, ei l-au luat înapoi și l-au redat mamei sale. Pentru că pruncul a fost de multe ori abandonat, Jiang Yuang l-a botezat cu numele de „Abandonare”.
De mic, Abandonare avea o năzuință înălțătoare. Văzând că oamenii duceau o viață instabilă, el s-a gândit că ar fi bine dacă ar exista un lot care să ofere regulat oamenilor grânele necesare traiului. După o lungă meditație și observație, el a cules semințele unor cereale sălbatice, precum orez, grâu, soia, sorg, dovleac și le-a însămânțat pe o bucată de pământ desțelenită de el. A udat și a scos iarba de pe acest lot, având o grijă deosebită de aceste semințe. Odată cu trecerea timpului, semințele au încolțit, au crescut și au rodit. „Fructele” culturilor au fost mai gustoase decât cele sălbatice. Pentru a cultiva în continuare aceste plante sălbatice, Abandonare a făcut din lemn și pietre niște unelte de muncă simple. Când a ajuns matur, el acumulase deja o experiență bogată în domeniul agriculturii.
Abandonare le-a împărtășit fără nicio rezervă cunoștințele sale agricole altor oameni, ajutându-i să scape treptat de viața compusă din vânat, pescuit și cules de fructe sălbatice. Astfel, oamenii l-au numit în mod respectuos pe Abandonare „Hou Ji „care înseamnă „Regele cerealelor”.
După moartea lui „Abandonare”, pentru a cinsti meritele sale, oamenii l-au înmormântat într-un colț cu peisaj pitoresc, în apropiere de scara cerească pentru zeii și zeițele care coborau din cer. Aici, pământul era fertil, diferitele culturi cerealiere creșteau robust și la sezonul recoltei de toamnă, apărea un peisaj minunat, în care sute de păsări Phoenix cântau și dansau în văzduh.
De atunci, agricultura a devenit îndeletnicirea principală a omenirii și s-a dezvoltat din ce în ce mai mult.