Un lup flămând, umblând prin pădure după pradă, și nebăgând de seamă, a pășit în gol, căzând în capcana pregătită de vânători.
S-a tot sucit în capcană, dar n-avea cum să iasă și atunci a început să strige din răsputeri:
— Ajutor! Ajutor!
S-a întâmplat tocmai să treacă o capră pe acolo și lupul plângând a rugat-o:
— Scapă-mă, capră blândă, dacă mor aici nu este nimic, dar îmi vor muri de foame copiii acasă.
Capra răspunse:
— Nu se poate, dacă te ajut ai să mă mănânci.
Atunci lupul i-a spus:
— Îți jur că dacă mă slobozești n-am să mă ating de tine.
Capra s-a înduplecat la rugămințile îndelungate ale lupului, a găsit o frânghie, a înfășurat un capăt de coarnele ei, pe celălalt l-a aruncat în capcană, spunând lupului să se ție de frânghie, și l-a scos afară.
Când s-a văzut liber, lupul s-a gândit de îndată să pună gheara pe capră, să mănânce și el pe săturate, așa că i-a spus:
— Dragă capră, m-ai ajutat, dar acum mor de foame, te rog ajută-mă până la capăt.
Capra i-a răspuns:
— Ai jurat că n-ai să-mi faci nici un rău.
Lupul a zis:
— Firea mea îmi cere să mănânc carne. Cum aș putea să te iert?
Când capra nu mai credea că va mai scăpa din ghearele și colții lupului, a văzut un iepure și a strigat:
— Iepure înțelept, te rog judecă această pricină.
Iepurele, auzind povestea lupului și a caprei, a zis:
— Amândoi aveți dreptate, însă nu cred ce mi-ați povestit. Vă rog să îmi înfățișați faptele pe care mi le-ați povestit așa cum au fost. Când voi vedea cu ochii mei, voi putea judeca.
Lupul a sărit iar în capcană, a strigat după ajutor și s-a rugat de capră.
Atunci iepurele i-a spus:
— Nerecunoscătorule, ai uitat binele, așteaptă frânghia vânătorului.
Capra a plecat bucuroasă cu iepurele.
repovestire de Li Iu-Giu și Olga Stratulat
Povești nemuritoare nr. 8, Editura Ion Creangă, București, 1974
