Era odată un moș și o babă. Baba avea o găină ce se oua de două ori pe zi, iar moșneagul, un cocoș. Într-o zi, moșneagul îi ceru babei, de poftă, niște ouă. Baba îi spuse să-și pună pofta în cui, iar dacă vrea și el ouă, să-și bată cocoșul, precum și-a bătut și ea găina până să înceapă să se ouă. Moșneagul făcu întocmai, dar fără rezultat. Cocoșul fiind ocărât și batut fugi de acasă.
Pe drum găsi o punguță care avea în ea doi bani, dar când se îndreptă bucuros spre casa moșneagului se întâlni cu un boier care îl puse pe vizitiu să-i ia punguța. Cocoșul porni pe urmele trăsurii și striga cât îl țineau puterile: “Cucurigu! boieri mari, Dați punguța cu doi bani!”. Supărat, boierul, puse pe vizitiu să îl arunce într-o fântână, dar cocoșul ,înghițind toată apa din fântână, ieși si începu să urmărească din nou trăsura și să strige după boier.
Nervos, boierul, îl puse din nou pe vizitiu să-l prindă și să-l arunce într-un cuptor încins, dar cocoșul se salvă din nou, revărsând toată apa pe care o înghițise în fântână. După acest episod, cocoșul, iar se puse pe urmele boierului până ce acesta ajunse la moșie. Văzând că încă e dupa el, boierul puse pe vizitiu din nou să-l prindă și să-l arunce în cireada de animale, dar cocoșul o înghiți și pe aceasta. În cele din urmă este aruncat în vistierie dar cocoșul și de această dată golește toate lăzile cu galbeni. Văzând că nu mai scapă de el, boierul îi dă înapoi punguța cu doi bani, iar la plecare, toate vietățile din curte îl urmează pe cocoș.
Așa cocoșul ajunge înapoi acasă la moșneag. Acesta îl surprinde pe stăpân cu mărimea sa, și începe să umple curtea de păsări, de boi, de vaci și de galbenii din burta sa. Văzând asta, de ciudă, baba își bătu și ea găina, dar fără folos. Găina reuși să îi aducă doar o mărgea. Supărată, baba o omoară în bătaie și rămase săracă lipită pământului. Moșneagul, devenit bogat, o făcu găinăriță pe babă iar pe cocoș îl purta în toate părtile după dânsul, cu salbă de aur la gât şi încăltat cu ciubotele galbene şi cu pinteni la călcâie.
