A fost odată o împărăteasă care cosea lângă pervazul negru și privea cum ninge. S-a înțepat și trei picături de sânge au curs pe zăpadă. Pentru că i-a plăcut contrastul, împărăteasa și-a dorit o fetiță albă ca zăpadă, cu buzele roșii ca sângele și cu părul negru ca abanosul. Nu după mult timp împărăteasa a dat naștere unei fetițe foarte frumoasă, albă ca zăpadă, cu buzele roșii ca sângele și cu părul negru ca abanosul. Astfel, i-au pus numele Albă ca zăpada, dar o nenorocicre s-a întâmplat, împărăteasa a murit la nașterea fetiței.
După un an de zile împăratul s-a recăsătorit cu o femeie frumoasă, dar foarte mândră și rea. Aceasta avea o oglindă fermecată care spunea doar adevărul și frecvent noua împărăteasă întreba oglinda cine-i cea mai frumoasă din țară. Împărăteasa era mulțimiță când oglinda îi spunea că ea este, dar într-o zi oglinda i-a răspuns că cea mai frumoasă este fiica ei vitregă, Albă ca zăpada căci aceasta creștea și se făcea pe zi ce trece mai frumoasă.
Furioasă, împărăteasa îl cheamă pe vânător și îi ceru să o ducă pe prințesă în pădure și s-o omoare, iar drept dovadă să-i aducă plămânii și ficatul ei. Vânătorul se îndură însă de Albă ca zăpada și o lăsă să fugă. Iar pentru a-i dovedi împărătesei că și-a îndeplinit misiunea, ucise un porc mistreț și-i duse reginei plămânii și ficatul acestuia spunându-i că sunt ale fiicei sale vitrege.
Între timp Albă ca zăpada fugi prin pădure până ce găsi intr-o poieniță o căsuță tare frumoasă și foarte bine îngrijită. Înăuntru descoperi că toate lucrușoarele sunt mici și ca sunt câte șapte din fiecare, farfurii,tacâmuri,cănuțe,scăunele,pătuțuri. După ce mănâncă puțin, se așează într-un pătuț și se culcă. Spre seară cei șapte pitici care locuiau în căsuță se întorc din munți, unde munceau cu spor într-o mină de aur, o găsesc pe Albă ca zăpada dormind în pătuț. Surprinși de frumusețea ei, o lăsară să doarmă. Când se trezi Albă ca zăpada, fu întâmpinată de cei șapte pitici și le povesti despre mama ei vitregă și cum a ajuns în căsuța lor umila. Auzind asemenea poveste, piticii decid să o lase pe Albă ca zăpada să rămână la ei și ca mulțumire să se ocupe de treburile gospodărești cât timp ei sunt plecați în munți.
La palat însă, împărăteasa află de la oglindă că în continuare Albă ca zăpada este cea mai frumoasă din țară. Hotărâtă să scape de ea, se deghizează și pornește în pădure spre casa piticilor. Reușește să o convingă pe Albă ca zăpada să cumpere o cingătoare și spunându-i că o ajută o strânge atât de tare, încât o lasă fără suflare pe biata copilă. La întoarcerea acasă piticii se sperie văzând-o pe Albă ca zăpada fără suflare, dar observând cingătoarea reușesc să o rupă foarte repede și Albă ca zăpada își reveni. Piticii îi spun ca de azi înainte să nu mai deschidă ușa nimănui.
Dar la palat împărăteasa află din nou că Albă ca zăpada trăiește. și se deghiză într-o bătrânică și porni din nou înspre casa piticilor. O convinge iar pe Albă ca zăpada să cumpere un pieptene otrăvit și când i-l așează în păr, otrava își face numaidecât efectul și biata fata căzu ca secerată la pământ. Piticii o găsesc din nou pe Albă ca zăpada fără viață, dar văzând pieptenul îl scoaseră imediat, iar fata își reveni în fire rapid.
De această dată, împărăteasa se deghiză într-o țărancă bătrână care vindea merele dintr-un coșuleț. Fiindcă Albă ca zăpada nu voia să-i deschidă, îi propuse doar să guste dintr-un măr. Ca să fie convingătoare, gustă și ea din cealaltă jumătate care nu fusese otrăvită. Imediat ce Albă ca zăpada mușcă din măr căzu la pământ fără viață. Piticii încercară în zadar să descopere ce s-a întâmplat dar nu-și dadură seama.
O jeliră trei zile și cum frumusețea fetei nu pălea, hotărăsc să o pună într-un sicriu de cleștar pentru a o vedea mereu. După multă vreme pe acolo trecu un prinț și, văzând frumoasa prințesă în sicriu, s-a îndrăgostit pe loc de ea. Astfel, i-a rugat pe pitici să-l lase să o ia cu el. Dar unul din slujitori s-a împiedicat în timp ce cărau sicriul și bucata de măr otrăvit i-a sărit din gât. Aceasta și-a revenit și văzându-l pe prinț a prins și ea drag de el.
Ajunși la palat au pregătit nuntă mare ca-n povești la care a fost invitată și mama ei vitregă. Însă aceasta află de la oglindă că din nou nu mai este cea mai frumoasă din țară și că locul i-a fost luat de tânăra domniță. De ciudă veni la nuntă, iar când observă că tânăra domniță nu e nimeni alta decât Albă ca zăpada, se urâți de furie. O lua la fugă și nimeni nu a mai auzit de ea de atunci.
Prințul și Albă ca zăpada au făcut o nuntă mare și frumoasă și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.