Se spune că, atunci când a îmbătrânit, căpetenia duhurilor rele a venit la împăratul Suleiman cel Înţelept și i-a grăit:
_ O, împărate, primește oala asta fermecată, cu apă vie! Bea o înghiţitură și vei fi fără de moarte.
Dar bătrânul împărat Suleiman nu era numai înţelept, ci și prevăzător. Şi a poruncit să-i fie înfăţişați cei dintâi trei oameni
care vor trece pe dinaintea palatului său. Şi curând se iviră înainte-i un oştean vestit, un neguţător bogat și un ţăran sărac.
L-a întrebat Suleiman pe oșteanul cel vestit:
_ Spune-mi, fi-voi oare fericit bând din apa vie?
A răspuns oșteanul:
— Da, vei fi! Vei trăi o mie de mii de ani și vei avea vreme să cucereşti întreg pământul. Şi oare nu-i o mare fericire să vezi în jurul tău numai popoare înfrânte?
Atunci l-a întrebat împăratul pe neguţătorul cel bogat:
— Spune-mi, fi-voi oare fericit bând din apa vie?
A răspuns neguţătorul:
— Da, vei fi! Vei trăi o mie de mii de ani și an de an îţi va spori bogăţia. Şi oare nu-i o mare fericire să vezi cum îţi sporeşte bogăţia?
Atunci l-a întrebat împăratul pe ţăranul cel sărac:
— Spune-mi, fi-voi oare fercit bând din apa vie? Adevăr au grăit oare oşteanul și neguţătorul?
A răspuns ţăranul:
— O, împărate, și oşteanul, și neguţătorul ţi-au spus doar jumătate din adevăr. Amândoi ţi-au arătat de ce vei fi fericit, dar au tăcut pricinile pentru care nu vei fi fericit!
— Ce tot spui, neghiobule? au strigat oșteanul şi neguţătorul. Cum poate fi nefericit împăratul, ajungând nemuritor?
— Ascultă-mă, înţelepte stăpâne — a grăit ţăranul. Vei bea o înghiţitură din apa vie și vei primi in schimb viaţa veşnică. Va veni ceasul când preaiubita-ţi soţie va muri. Tu vei trăi și vei vedea cum bogăţia îţi sporeşte. Copiii, pe care atâta-i iubeşti, vor muri şi ei. Tu însă vei trăi şi te vei bucura de putere. Copiii copiilor tăi vor coborî în pământ. Tu însă vei trăi și-ţi vei număra comorile. Şi prietenii, şi slujitorii de credinţă, toţi vor muri sub privirile tale. Tu însă vei trăi. Şi va veni ziua când vei privi în jur și nu-ţi vei vedea alături nici soţia, nici copiii, nici nepoţii, nici prietenii, nici slujitorii de credinţă. Iacă fericirea care te aşteaptă, înţeleptul nostru stăpân. Acu’, dacă vrei, bea din apa asta a vieţii și fă-te nemuritor!
— Pentru nimic în lume? a rostit, zguduit, Suleiman. Pentru nimic! La ce mi-ar sluji viaţa, dacă nu-mi voi avea copiii alături? Cum să mă desfăț prividu-mi comorile, dacă va trebui să-mi jelesc nepoţi iubiţi? Și ce să fac cu puterea, dată prietenii toţi îmi vor fi murit?
Şi, grăind aşa, împăratul a dat cu oala din toate puterile de pământ.
Pământul a supt vlaga fermecată, iar Suleiman cel Înţelept a poruncit ca cioburile oalei de preţ să fie azvârlite în mare.