Cuvinte: 129 | Timp estimat de citire: 1 minut
Odată, o bătrână se duse în ospeție la niște cunoscuți din satul vecin. Gazdele aveau o copilă ajunsă la vârsta măritișului. Ședea fata pe rogojină și plângea de ți se rupea inima.
— De ce plângi, fata mea? o întrebă bătrâna. Ai pățit vreun necaz?
— Of, mătușico, se tângui copila, tare mai sunt rele de gură vecinele astea. Spun că aș fi neagră la chip ca fundul ceaunului.
— Nu te potrivi, fata babei. Vai, ce de răutăți mai scornesc oamenii! Cum să fii tu negricioasă, când sulimanul stă de-un deget pe fața ta!
— Tot ele spun că am un picior mai scurt cu o palmă…
— Piciorul ăsta, zici? Vorbe mincinoase, fată dragă. Păi ăsta e mai lung cu două palme decât celălalt.
— De ce plângi, fata mea? o întrebă bătrâna. Ai pățit vreun necaz?
— Of, mătușico, se tângui copila, tare mai sunt rele de gură vecinele astea. Spun că aș fi neagră la chip ca fundul ceaunului.
— Nu te potrivi, fata babei. Vai, ce de răutăți mai scornesc oamenii! Cum să fii tu negricioasă, când sulimanul stă de-un deget pe fața ta!
— Tot ele spun că am un picior mai scurt cu o palmă…
— Piciorul ăsta, zici? Vorbe mincinoase, fată dragă. Păi ăsta e mai lung cu două palme decât celălalt.
Conținut verificat pe Povesti Nemuritoare, în Iulie 2025