Se spune că un împărat al Japoniei își anunțase intenția de a vizita o faimoasă grădină. La data fixată, grădinarul îl aștepta la poartă și cu o adâncă reverență a spus:
— I-ar face plăcere maiestății sale, să meargă mai întâi în grădină? Ceaiul se va servi după aceea.
Au intrat în grădină, dar pământul fusese arăt și nivelat. Nu se vedea nici măcar un fir de iarbă.
Împăratul n-a spus nimic și a fost poftit în casă. Pe măsuța de ceai, se afla un vas cu o singură orhidee, de o frumusețe fără seamăn.
Gazda a spus:
— Am păstrat floarea cea mai frumoasă, celelalte flori nu puteau sta lângă ea… nu meritau să fie văzute de împărat.