Harap-Alb este un personaj din folclorul românesc, protagonistul unei povestiri cu același nume, “Harap-Alb”, scrisă de Ion Creangă și publicată în 1877. Povestea este una clasică a literaturii române, adesea interpretată ca o alegorie a maturizării și a luptei dintre bine și rău.
Harap-Alb este un tânăr prinț care pornește într-o călătorie inițiatică pentru a-și salva tatăl și regatul. În călătoria sa, el trece prin numeroase încercări și își dezvoltă virtuți precum curajul, istețimea și bunătatea.
Personajul este prezentat inițial ca fiind un tânăr naiv și lipsit de experiență, dar pe măsură ce povestea avansează, el își dezvoltă abilitățile și înțelepciunea. Harap-Alb învață să înfrunte diverse pericole și să se descurce în situații dificile, iar prin aceste experiențe, devine un lider înțelept și puternic.
Printre cele mai cunoscute aventuri ale lui Harap-Alb se numără întâlnirea cu cele trei zâne, lupta cu Zmeul, salvarea Reginei Zânelor și eliberarea tatălui său de sub vraja unui vrăjitor malefic.
Un aspect important al povestirii este reprezentat de personajele secundare care îl ajută pe Harap-Alb în călătoria sa. Aceste personaje, precum Făt-Frumos și cele trei zâne, îi oferă sfaturi și sprijin și îl îndrumă pe drumul său către maturitate și succes.
În finalul povestirii, Harap-Alb se întoarce acasă ca un erou, învingătorul tuturor obstacolelor și cu un caracter maturizat și înțelept, pregătit să conducă regatul tatălui său într-o epocă de prosperitate și armonie.
Prin aventurile sale și transformarea sa de la un tânăr naiv la un lider puternic, Harap-Alb devine un simbol al curajului, înțelepciunii și luptei pentru bine în folclorul românesc.