În oraşe, în timpul incendiilor, se întâmplă adesea să rămână în case copii care nu pot fi scoşi, fiindcă, de frică, ei se ascund şi tac, iar din cauza fumului nu pot fi văzuti.
Pentru asemenea întâmplări, la Londra se dresează câini anume. Aceşti câini îşi duc viața laolaltă cu pompierii şi, când arde vreo casă, pompierii îi trimit să scoată copiii. Un astfel de câine a salvat, la Londra, doisprezece copii. Îl chema Bob.
Odată s-a aprins o casă şi, când au ajuns pompierii la faţa locului, le-a ieşit înainte o femeie. Plângea şi spunea că a rămas înăuntru fetița ei de doi ani.
Pompierii l-au trimis pe Bob. Bob a alergat pe scări şi a dispărut în vâltoarea fumului. După cinci minute s-a întors în fugă cu o fetiță pe care o ținea cu dintii de cămășuță. Mama a luat-o degrabă în brate şi a început să plângă de bucurie că fetița ei trăieşte. Pompierii au mângâat câinele şi l-au cercetat cu băgare de seamă dacă nu s-a ars cumva, dar Bob se smucea să intre iar în casă. Pompierii au crezut că mai este încă cineva înăuntru şi i-au dat drumul. Cîinele a alergat şi s-a întors repede, purtând ceva în dinți. Cînd au văzut ce a adus, toţi au izbucnit în râs: cîinele tinea în dinti o păpuşă mare.
Câinii pompieri
Număr de cuvinte: 223 | Timp estimat de citire: 2 minute