Un flăcăiaș păștea oile și prinse a striga, chipurile, că văzuse un lup:
– Ajutor, lupul! lupul!
Țăranii veniră în fugă, dar se dumiriră că fuseseră păcăliți. Flăcăiașul ma făcu de două sau de trei ori isprava asta, dar o dată se întâmplă ca lupul să dea cu adevărat iama în oi.
Flăcăiașul strigă iar:
Săriți, săriți că a dat lupul!
Țăranii se gândiră că iar vrea să-i păcălească și nu mai veniră la chemarea lui. Cât despre lup, văzând că nu are de cine să se teamă, sfâșie toată turma, după plac.