Număr de cuvinte: 113 | Timp estimat de citire: 1 minut
Odată un negustor
Fiind pe drum călător,
Patru hoți îl întâlnesc,
Îl dezbrac, îl jefuiesc
Și într-un minut de ceas
Numa-n cămașă îl las.
După ce l-au dezbrăcat,
Unul din ei s-a uitat,
Și cămașa nouă văzând
Striga celorlalți zicând:
-„Nici cămașa nu-i lăsați
Și de dânsa-l dezbrăcați!”
Iar bietul om striga:
-”Jupân hagiu! fă-mi ăst dar,
Lasă-mi cămașa măcar.”
Hoțul auzind astfel,
S-a răstit privind la el:
-”Spune-mi că nu te las viu,
D-unde cunoști că sunt hagiu?”
Omul răspunse pe loc:
-„Ba nu te cunosc deloc,
Decât jupânelul meu,
Auz de la alții și eu
Că hagii așa fac,
Adică: de tot dezbrac”
Hoțul râzând l-a iertat
Și lăsându-l a plecat.