de James Orchard Halliwell-Phillipps
Au fost odată trei purceluși care trăiau împreună cu părinții lor. Deși erau încă mici, ei crescusera îndeajuns cât să pornească în lume să-și găsească norocul.
Au plecat ei de acasă și au tot mers până ce primul purceluș s-a simțit tare obosit. Tocmai atunci a trecut pe lângă ei un om cu o căruță plină de fan, iar primul purceluș le-a zis frăților săi: “Eu mă opresc aici. Fanul este ușor și moale ca să-mi fac o căsuță cum îmi place.” Și ceilalți doi frați l-au îmbratișat și au plecat iar la drum. La un moment dat al dolea purceluș văzând trecând pe lângă el un om cu căruța plina de lemne, i-a spus fratelui lui: “Lemnul acesta este numai bun pentru căsuța mea așa că mă opresc aici.”
Cel de al treilea purceluș și-a continuat drumul până a ajuns la un pietrar, care făcea piatra de construit. Purcelușul s-a gândit că piatra este cea mai potrivită ca sa-si faca o căsuță rezistentă așa cum era și el.
Noaptea, în timp ce primul purceluș s-a asezat comfortabil în patul lui de fan, a auzit un zgomot afară. S-a uitat prin pereții de paie ai casuței și a început să tremure de frică, căci afară era un lup mare și flamând. Lupul l-a rugat pe purceluș să-i deschidă ușa, dar la refuzul purcelușului a tras aer puternic în piept și a suflat peste căsuță.
Fanul a zburat în toate părțile, iar purcelușul, profitând de neatenția lupului a luat-o la fugă spre casa celui de al doilea purceluș.
A doua seară, în timp ce cei doi frați se aflau la masă, au auzit zgomot afară. S-au uitat prin fereastra căsuței de lemn și s-au îngrozit când au vazut pe lupul cel mare și flămând. Lupul a început să-i roage să deschidă ușa, dar la refuzul purcelușilor a tras aer puternic în piept și a suflat peste căsuța. Căsuța de lemn a rămas aproape neclintită.
Dar când lupul a încercat și a doua oară să sufle peste căsuța, lemnele au zburat în toate părțile, iar cei doi purceluși au profitat de neatenția lupului și au luat-o la fugă spre casa celui de al treilea purceluș.
Seara următoare, cei trei frați își încălzeau picioarele la focul din sobă.
Au auzit un zgomot afară și s-au ingrozit de frică când l-au vazut pe lupul cel mare și mai flămând ca niciodată. Lupul a început să-i roage să deschidă ușa, dar la refuzul purcelușilor a tras aer puternic în piept și a suflat peste cășuta. Dar cășuta nu s-a darâmat. Lupul a încercat și a două, și a treia oară, dar tot degeabă, căsuța a continuat să rămână neclintită.
Enervat peste măsură și epuizat de atâta suflat, lupul s-a cățărat pe acoperișul casei și si-a dat drumul în cășută pe coș. Între timp însă, purcelușii văzând că nu au nici o scăpare, au pus pe foc un ceaun mare, plin cu apă.
Când lupul s-a cățărat pe coș, apa era fierbinte, când a început să coboare de-a lungul coșului apa clocotea, iar când a ajuns jos, a aterizat direct în ceaunul cu apă fiartă.
Lupul, urlând de durere, a luat-o la fugă prin căsuță și apoi a fugit spre pădure, de unde nu s-a mai întors niciodată.
Purcelușii, stiindu-se în siguranță de acum încolo, au construit o altă casă mai mare, cu pereții din piatră, cu masa și dulapul din lemn și cu paturi din fân moale. Era cea mai bună casă din lume și ei au trăit în ea fericiți pentru totdeauna.