Casa lui Socrate

Număr de cuvinte: 73  |  Timp estimat de citire: 1 minut

Socrate, marele-nţelept,
De construit se apucase.
Dar cunoscuţii, pe nedrept,
Îi tot găseau mereu ponoase,
Căci oamenii-s croiţi pe prici.
Şi mulţi spuneau că li se pare
Că-s încăperile prea mici,
Când omul e atât de mare!
Socrate le-a răspuns, aici:
– Aşa cum sunt, de-aş fi măcar în stare
Să le ticsesc cu-adevăraţi amici!
Avea dreptate mare Socrate, aşadar.
Mulţi se numesc prieteni şi-n casă îţi apar;
Prietenia însă e lucru foarte rar.

Povesti Nemuritoare
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.