De Ajunul Crăciunului

Toata noaptea asta, colo-n ceruri sus, Stelele lucrează fără de-ncetare, Căci le-adună-n clacă steaua sfântă care A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus. Torc de zor în noaptea sfântului ajun Câlţi …

Continuați să citiți

Cucu

Cucu… cu-cu! prin grădină, Cucu… cu-cu! prin zăvoi, Toată primăvara-i plină Lumea pomilor de noi. Mititei, cu pene sure, Şi cu zborul vitejesc, Toţi copacii din pădure Ne cunosc şi …

Continuați să citiți

Căţeluşul şchiop

Eu am numai trei picioare, Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop, Râd când mă-ntâlnesc copiii, Şi mă cheamă „cuciu şchiop”. Fraţii mei ceilalţi se joacă Cu copiii toţi, dar eu …

Continuați să citiți

Bondarul leneş

O furnică mititică, Cât un grăuncior de mei, Duce-n spate o greutate, De trei ori cât bobul ei. Pe cărare-n jale mare Plânge un bondar ciapcin: – Mor de foame …

Continuați să citiți

Doi fraţi cuminţi

Noi suntem doi fraţi, în casă Şi nu ne certăm deloc, Şi suntem tăcuţi la masă, Şi cuminţi în orice loc. Avem hamuri, cerc şi minge, Când pe-afară ne jucăm, …

Continuați să citiți

Plumb

Poezia este scrisă în 1900, finisată în 1902 și publicată în 1916 în revista „Versuri”,sub pseudonimul George Andoni. La vremea aceea, poetul, în vârstă de 19-20 de ani, era în …

Continuați să citiți

Soarele, vântul și gerul

Trei călători fantastici cutreieră pământul: Soarele splendid, gerul îngrozitor și vântul. Unul dă viață, altul dă moarte, aparând, Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând. Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară, …

Continuați să citiți

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de …

Continuați să citiți

Oseminte pierdute

Iubirea noastră a murit aici. Tu frunză cazi, tu creangă te ridici. Atât amar de ani e de atunci! Glicină tu, florile-ţi arunci. A mai venit de-atuncea să vă asculte, …

Continuați să citiți

Creion

Obrajii tăi mi-s dragi Cu ochii lor ca lacul, În care se-oglindesc Azurul şi copacul. Surâsul tău mi-i drag, Căci e ca piatra-n fund, Spre care-noată albi Peşti lungi cu …

Continuați să citiți

Melancolie

Am luat ceasul de-ntâlnire Când se tulbură-n fund lacul Şi-n perdeaua lui subţire Îşi petrece steaua acul. Câtă vreme n-a venit M-am uitat cu dor în zare. Orele şi-au împletit …

Continuați să citiți