Călugărul și școlarul

Număr de cuvinte: 246  |  Timp estimat de citire: 2 minute

Un călugăr învăța copiii la școală. Cel mai mult îi plăcea însă să mănânce și să doarmă. Și înainte de a se îndrepta către școală, se îndopa de fiece dată în asemenea hal, încât de-abia se mai putea mișca.
Dacă intra în școală, călugărul se lăsa curând furat de somn și dormea până ce bătăile clopotului vesteau sfârșitul lecției.
Și se afla printre școlarii acelei școli un fecior de țăran sărac. Îl chema Li. Într-un rând, Li i-a spus călugărului:
— Venerabile și preacinstite dascăl! Cutez să vă întreb pentru ce dormiți la toate lecțiile?
— Prietene, i-a răspuns fără pic de sfială călugărul. Vezi, ți se pare că dorm. De fapt, în clipele astea mă întâlnesc cu Buda și-i ascult cuvintele înțelepte.
Și, s-a întâmplat că, veghindu-și toată noaptea părintele bolnav și venind de dimineață la școală, Li a adormit în timpul lecției. Atât de vârtos a dormit, încât n-a auzit nici bătăile clopotului, care-l treziră pe călugăr.
Văzând călugărul că Li dormea, și-a ieșit din pepeni.
L-a apucat pe băiat de ureche și-a strigat:
— Tii, măi ou de broască țestoasă! Cum ai îndrăznit să-mi dormi la lecție?
— Domnule învățător, a zis Li. Vi se pare doar că am dormit. De fapt, am fost la Buda și i-am ascultat cuvintele înțelepte.
— Și ce ți-a spus atotputernicul Buda?
— Atotputernicul Buda a spus: „În viața mea nu l-am văzut pe dascălul tău!”

în românește de Vladimir Colin și R. Maier
Povești nemuritoare nr. 4, Editura Ion Creangă, București, 1970

Povesti Nemuritoare
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.