Primăvara mea

Număr de cuvinte: 67  |  Timp estimat de citire: 1 minut

Gerul, plaja de zăpadă
Acum sunt toate uitate,
Cum lasă copiii în bancă
Speranțele lor deșarte.

Totu-i așa plin de viață,
Porumbeii zboară în ceruri,
Iarba, de talpă te agață
Încât te face să tremuri.

Te plimbi fără direcție
Nu vezi țipenie de om,
Dar soarele-ți surâde
Încălzindu-ți obrajii molcom.

Frigul din suflet, cel odios
Acum este dat uitării,
Nu există sentiment mai frumos
Decât gălăgia primăverii.

 

Povesti Nemuritoare
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.